înmatricula
Romanian
Etymology
Borrowed from French immatriculer.
Verb
a înmatricula (third-person singular present înmatriculează, past participle înmatriculat) 1st conj.
- to matriculate
- to register
Conjugation
conjugation of înmatricula (first conjugation, -ez- infix)
| infinitive | a înmatricula | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | înmatriculând | ||||||
| past participle | înmatriculat | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | înmatriculez | înmatriculezi | înmatriculează | înmatriculăm | înmatriculați | înmatriculează | |
| imperfect | înmatriculam | înmatriculai | înmatricula | înmatriculam | înmatriculați | înmatriculau | |
| simple perfect | înmatriculai | înmatriculași | înmatriculă | înmatricularăm | înmatricularăți | înmatriculară | |
| pluperfect | înmatriculasem | înmatriculaseși | înmatriculase | înmatriculaserăm | înmatriculaserăți | înmatriculaseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să înmatriculez | să înmatriculezi | să înmatriculeze | să înmatriculăm | să înmatriculați | să înmatriculeze | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | înmatriculează | înmatriculați | |||||
| negative | nu înmatricula | nu înmatriculați | |||||
This article is issued from Wiktionary. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.