înmărmuri
Romanian
Etymology
From marmură.
Verb
a înmărmuri (third-person singular present înmărmurește, past participle înmărmurit) 4th conj.
Conjugation
conjugation of înmărmuri (fourth conjugation, -esc- infix)
| infinitive | a înmărmuri | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | înmărmurind | ||||||
| past participle | înmărmurit | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | înmărmuresc | înmărmurești | înmărmurește | înmărmurim | înmărmuriți | înmărmuresc | |
| imperfect | înmărmuream | înmărmureai | înmărmurea | înmărmuream | înmărmureați | înmărmureau | |
| simple perfect | înmărmurii | înmărmuriși | înmărmuri | înmărmurirăm | înmărmurirăți | înmărmuriră | |
| pluperfect | înmărmurisem | înmărmuriseși | înmărmurise | înmărmuriserăm | înmărmuriserăți | înmărmuriseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să înmărmuresc | să înmărmurești | să înmărmurească | să înmărmurim | să înmărmuriți | să înmărmurească | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | înmărmurește | înmărmuriți | |||||
| negative | nu înmărmuri | nu înmărmuriți | |||||
This article is issued from Wiktionary. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.