îndestula

Romanian

Etymology

From îndestul, from destul.

Verb

a îndestula (third-person singular present îndestulează, past participle îndestulat) 1st conj.

  1. (popular, transitive) to satisfy; to satiate; to provide with; to suffice
  2. (popular, transitive) to provision, victual, lay in food supplies
  3. (popular, intransitive) to be content, satisfied with

Conjugation
    conjugation of îndestula (first conjugation, -ez- infix)
infinitive a îndestula
gerund îndestulând
past participle îndestulat
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present îndestulez îndestulezi îndestulează îndestulăm îndestulați îndestulează
imperfect îndestulam îndestulai îndestula îndestulam îndestulați îndestulau
simple perfect îndestulai îndestulași îndestulă îndestularăm îndestularăți îndestulară
pluperfect îndestulasem îndestulaseși îndestulase îndestulaserăm îndestulaserăți îndestulaseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să îndestulez să îndestulezi să îndestuleze să îndestulăm să îndestulați să îndestuleze
imperative — tu — — voi —
affirmative îndestulează îndestulați
negative nu îndestula nu îndestulați
This article is issued from Wiktionary. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.