încetățeni

Romanian

Etymology

From în- +‎ cetățean.

Verb

a încetățeni (third-person singular present încetățenește, past participle încetățenit) 4th conj.

  1. to receive citizenship
  2. to become common

Conjugation
    conjugation of încetățeni (fourth conjugation, -esc- infix)
infinitive a încetățeni
gerund încetățenind
past participle încetățenit
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present încetățenesc încetățenești încetățenește încetățenim încetățeniți încetățenesc
imperfect încetățeneam încetățeneai încetățenea încetățeneam încetățeneați încetățeneau
simple perfect încetățenii încetățeniși încetățeni încetățenirăm încetățenirăți încetățeniră
pluperfect încetățenisem încetățeniseși încetățenise încetățeniserăm încetățeniserăți încetățeniseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să încetățenesc să încetățenești să încetățenească să încetățenim să încetățeniți să încetățenească
imperative — tu — — voi —
affirmative încetățenește încetățeniți
negative nu încetățeni nu încetățeniți

References
  • încetățeni in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN
This article is issued from Wiktionary. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.