încercui
Romanian
Etymology
From cerc.
Pronunciation
Audio (file)
Verb
a încercui (third-person singular present încercuiește, past participle încercuit) 4th conj.
Conjugation
conjugation of încercui (fourth conjugation, -esc- infix)
infinitive | a încercui | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | încercuind | ||||||
past participle | încercuit | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | încercuiesc | încercuiești | încercuiește | încercuim | încercuiți | încercuiesc | |
imperfect | încercuiam | încercuiai | încercuia | încercuiam | încercuiați | încercuiau | |
simple perfect | încercuii | încercuiși | încercui | încercuirăm | încercuirăți | încercuiră | |
pluperfect | încercuisem | încercuiseși | încercuise | încercuiserăm | încercuiserăți | încercuiseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să încercuiesc | să încercuiești | să încercuiască | să încercuim | să încercuiți | să încercuiască | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | încercuiește | încercuiți | |||||
negative | nu încercui | nu încercuiți |
This article is issued from Wiktionary. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.