îmbina

Romanian

Etymology

Probably from a Vulgar Latin root *imbināre, from *bināre (“duplicate”) (compare Italian binare, Friulian imbinâ), from Latin bīnī. Alternatively, possibly from a related root*bināti (compare Italian binati (“twins”), Aromanian binats (“twins”)); the expected result in Romanian, *binați, may have been interpreted as a verbal adjective and crossed with îngemăna. A variant form înghina also exists, as well as an antonym desghina and variant dezbina, with various other etymologies having been proposed for each.[1]

Verb

a îmbina (third-person singular present îmbină, past participle îmbinat) 1st conj.

  1. to combine, join, unite
  2. to arrange
  3. to match

Conjugation
    conjugation of îmbina (first conjugation, no infix)
infinitive a îmbina
gerund îmbinând
past participle îmbinat
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present îmbin îmbini îmbină îmbinăm îmbinați îmbină
imperfect îmbinam îmbinai îmbina îmbinam îmbinați îmbinau
simple perfect îmbinai îmbinași îmbină îmbinarăm îmbinarăți îmbinară
pluperfect îmbinasem îmbinaseși îmbinase îmbinaserăm îmbinaserăți îmbinaseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să îmbin să îmbini să îmbine să îmbinăm să îmbinați să îmbine
imperative — tu — — voi —
affirmative îmbină îmbinați
negative nu îmbina nu îmbinați

Synonyms

Antonyms

Derived terms

References
  1. îmbina in DEX online—Dicționare ale limbii române (Dictionaries of the Romanian language)
This article is issued from Wiktionary. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.