îmbărbăta
Romanian
Etymology
From bărbat. Compare Aromanian mbãrbãtedz, mbãrbãtari.
Verb
a îmbărbăta (third-person singular present îmbărbătează, past participle îmbărbătat) 1st conj.
Conjugation
conjugation of îmbărbăta (first conjugation, -ez- infix)
| infinitive | a îmbărbăta | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | îmbărbătând | ||||||
| past participle | îmbărbătat | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | îmbărbătez | îmbărbătezi | îmbărbătează | îmbărbătăm | îmbărbătați | îmbărbătează | |
| imperfect | îmbărbătam | îmbărbătai | îmbărbăta | îmbărbătam | îmbărbătați | îmbărbătau | |
| simple perfect | îmbărbătai | îmbărbătași | îmbărbătă | îmbărbătarăm | îmbărbătarăți | îmbărbătară | |
| pluperfect | îmbărbătasem | îmbărbătaseși | îmbărbătase | îmbărbătaserăm | îmbărbătaserăți | îmbărbătaseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să îmbărbătez | să îmbărbătezi | să îmbărbăteze | să îmbărbătăm | să îmbărbătați | să îmbărbăteze | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | îmbărbătează | îmbărbătați | |||||
| negative | nu îmbărbăta | nu îmbărbătați | |||||
This article is issued from Wiktionary. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.